You are here

Cine dorește privatizarea alegerilor? (sau Buturuga mică legislativă vs carul mare electoral)

28 July 2020
294 reads

ION BUNDUCHI, expert media​
 

Proiectul de lege nr. 263, votat recent în primă lectură și lăsat pentru toamnă, pe lângă amendamente la Codul electoral și Codul serviciilor media audiovizuale, conține și o modificare a art. 52 (3) din Codul contravențional: „Implicarea sub orice formă a organizațiilor necomerciale, sindicale, de binefacere în campania electorală se sancţionează cu amendă de la 30 la 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice/persoanei cu funcție de răspundere, cu amendă de la 100 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice”.
 
Amendamentul, potrivit Notei informative, derivă din Adresele nr. 5 și 6 ale Curții Constituționale în vederea stabilirii unor sancțiuni inclusiv pentru implicarea ONG-urilor în campania electorală. Înalta Curte, să observăm, nu se referă la toate ONG-urile și nici nu putea s-o facă.
 
Să ne imaginăm cum ar funcționa această normă.
 
… Cu 30 de zile până la data scrutinului, mass-mediile fondate de ONG-uri, timp de o lună, ne delectează cu subiecte de gastronomie, grădinărit, folclor, orice. Despre alegeri – tace mâlc. ONG-urile, preocupate de drepturile alegătorilor, de monitorizarea alegerilor, de educația electorală, o lună, se ascund în tufari de teama implicării în alegeri. Toate ONG-urile din țară, inclusiv cele constituite de partide politice, ca persoane juridice, și toți membrii ONG-urilor, ca persoane fizice, se zăvorăsc în oficii, refuză invitațiile la întâlniri electorale, iar dacă și merg într-acolo - nu pun întrebări și nu se pun în poară ca să evite implicarea în campania electorală.
 
În preziua datei scrutinului, ONG-urile revin cuminți la activitățile statutare…
Încă puțin, și ajungem la interdicția de a atinge urnele de vot.
 
Posibil, intenția amendamentului este „purificarea” campaniei electorale de acțiuni reprobabile, fixate cu duiumul în toate alegerile de până acum, doar că ea seamănă, mai degrabă, cu cea a medicului care, în loc să trateze degetul beteag, taie brațul.
 
Practici de condamnat
 
Populismul de azi, ca și comunismul de ieri, caută adversari. Comunismul îi găsea în imperialiști. Populismul îi găsește în ONG-uri. Și luptă cu un arsenal similar: campanii de denigrare, hărțuiri administrative, limitări la fonduri, reglementări excesive, vilificări ale anumitor grupuri (solicitanții de azil, minoritățile etnice sau sexuale), atacuri fizice.
 
Guverne din Ungaria, Polonia, Croația au încercat să dea afară din țară ONG-uri pro-libertăți civile, acuzându-le de lipsă de patriotism sau de evaziune fiscală. ONG-uri din Bulgaria, Croația, Ungaria, Italia, Polonia, România, când critică partide aflate la guvernare, sunt învinuite că acționează împotriva intereselor țării. ONG-uri din Bulgaria, Ungaria, Italia, România, Spania au raportat atacuri fizice asupra angajaților sau bunurilor lor.
 
În Croația, Ungaria, Polonia, diminuarea surselor de finanțare a fost motivată politic, iar fondurile – redirecționate  dinspre ONG-urile critice față de guvernare către organizațiile loiale guvernării și către biserici. Sub paravanul combaterii spălării banilor și finanțării organizațiilor teroriste, ONG-urilor din Croația, Germania, Ungaria, Polonia, România, Spania li s-au impus sau sunt pe cale să li se impună noi reguli birocratice de raportare detaliată și mai frecventă a activităților, finanțărilor, beneficiarilor și cheltuielilor.
 
În Ungaria, Polonia, Spania, Marea Britanie, Irlanda, autoritățile au oprit sau au redus semnificativ implicarea ONG-urilor în elaborarea de legi și politici publice.
 
În Bulgaria, partide naţionaliste luptă încă din 2017 pentru adoptarea unei legi care să interzică finanţarea din străinătate a asociaţiilor de judecători. Formaţiunea de extremă dreaptă şi pro-rusă „Ataka” ar vrea chiar interzicerea asociaţiilor profesionale în domeniul juridic. În Rusia, din 2012, funcționează o lege care obligă ONG-urile cu finanţare din străinătate să se autodeclare „agenţi străini”. O lege similară există și în Transnistria.
 
În Ungaria, prin demonizarea lui George Soros, a fost promovată și adoptată, în 2017, legea transparenţei organizaţiilor finanţate din străinătate şi a impozitului special de 25 la sută impus ONG-urilor a căror activitate are legătură cu migraţia. A fost un exemplu urmat de regimul autoritar din Turcia şi de fostul guvern populist din Italia.
 
Cetăţenii uniți în ONG-uri devin incomozi politicienilor autoritari. Nimic nou sub soare. A spus-o încă în 1951 filosoafa americană Hannah Arendt: puterea totalitară devine posibilă atunci când o naţiune este formată din indivizi izolaţi, descurajaţi şi suspicioşi.[1]
 
Cale de urmat
 
ONG-urile sunt atât de importante pentru democrație, încât le protejează norme internaționale.
 
Dreptul de a participa în afacerile publice asociat direct cu dreptul la libertatea asocierii este inerent pentru sistemul CEDO (art. 11.).[2]
 
Standarde internaționale și practici bune de „măsurat” amendamentul se conțin în documente de referință, precum: 
- Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale;
- Recomandarea CM/Rec 2007(14) a Comitetului de Miniștri către statele membre privind statutul juridic al organizațiilor non-guvernamentale din Europa
- OSCE/ODIHR - Liniile directoare ale Comisiei de la Veneția privind libertatea asocierii;
- Recomandarea Rec 2001(19) a Comitetului de Miniștri către statele membre privind participarea cetățenilor la viața publică locală;
- Raportul privind înființarea asociațiilor, adoptat de Comisia de la Veneția la cea de-a 118-a Ședință plenară (Veneția, 15-16 martie 2019);
- Linii directoare privind participarea civilă în luarea deciziilor politice, adoptate de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei pe 27 septembrie 2017;
- Codul de bune practici pentru participarea civilă în procesul de luare a deciziilor (2009);
- Acordul Internațional al ONU privind drepturile civile și politice, semnat pe 16 decembrie 1966, intrat în vigoare pe 23 mai 1976.
 
Exercitarea libertății de asociere poate fi restricționată doar în cazuri excepționale și în baza criteriilor stricte prevăzute de instrumentele internaționale. Standardele și bunele practici sunt asumate oficial de statul moldovenesc.
 
Când ce-i scris cu penița e de tăiat cu bărdița
 
Se pare, autorul amendamentului este îngrijorat nu șagă de eventuale activități politice ale unor ONG-uri și, pentru siguranță, le bagă pe toate, pentru o lună, în țarc. Să amintim, totuși, că ONG-urile au libertatea de a sprijini deschis un candidat sau un partid în alegeri, cu condiția că respectă transparența în declararea motivației lor, iar sprijinul, după caz, este acordat conform legislației privind finanțarea campaniilor electorale și a partidelor politice.
 
Sintagma „implicarea sub orice formă” din amendament amintește de o sintagmă similară – „orice tip de activități politice” – dintr-un proiect de lege din România. Legiuitorul român intenționa să lipsească de finanțare publică ONG-urile cu activități politice. Comisia de la Veneția, într-o sesiune plenară din 2018[3], constata că proiectul de lege român utilizează o terminologie foarte largă și că apare îngrijorarea că norma juridică astfel formulată ar putea fi de o natură fără limite clar determinate și să rezulte în restricționarea nejustificată a dreptului organizațiilor societății civile de a „desfășura activități de advocacy pe chestiunile de ordin public” și „de a sprijini un partid sau candidat în cursa electorală”. Comisia se întreba: dacă un reprezentant al unui ONG critică public declarațiile făcute de un partid sau un candidat independent, declarații pe care le consideră ca fiind un potențial discurs al urii, acest fapt poate oare fi calificat ca o manifestare a desfășurării activităților politice? Pentru concludență, Comisia de la Veneția amintea de cauza CEDO Zhechev c. Bulgariei (cererea nr. 57045/00, din 21 iunie 2007), în care Curtea a constatat că refuzul autorităților bulgare de a înregistra o asociație pe motiv că scopurile acesteia erau de natură „politică” a rezultat în violarea Convenției, accentuând ambiguitatea care caracterizează termenul „politic”.

Pentru a evita asemenea probleme, Comisia de la Veneția recomanda legiuitorului român să formuleze prevederea de o asemenea manieră, încât să nu constituie o piedică pentru ONG-uri de a „desfășura activități de advocacy ce țin de dezbaterea chestiunilor de ordin public”.[4]
 
Ce sugerează, oare, în acest caz legiuitorului moldovean?! Poate, aflăm în toamnă...