Eşti aici

Indicele Accesului la Informație, „alarmant”: „Arată deficiențe și neajunsuri semnificative pe toate dimensiunile ecosistemului transparenței”

30 Noiembrie 2021
865 de afişări
Nivelul redus al transparenței instituțiilor publice și reticența în furnizarea informațiilor cu caracter financiar sunt unele dintre probleme semnalate în cercetarea „Indicele accesului la informație: măsurarea transparenței instituțiilor publice în Republica Moldova”. Studiul a fost lansat pe 29 noiembrie și conține un șir de recomandări la subiect, printre care și adoptarea unei noi legi privind accesul la informație. 

Cercetarea, realizată de Freedom House în Moldova în comun cu Internews în Moldova, a măsurat transparența din trei perspective: calitatea cadrului legislativ privind accesul la informație, cât de proactive sunt instituțiile publice în asigurarea transparenței și deschiderea autorităților publice față de solicitările de informații. 

În urma analizei Legii privind accesul la informație, a paginilor web a 50 de instituții publice și expedierea mai multor solicitări de informație, autorii au obținut un indice al accesului la informație de 46 de puncte pentru anul 2021, din totalul de 100 de puncte posibile. „Rezultatele obținute sunt alarmante, pentru că arată deficiențe și neajunsuri semnificative pe toate dimensiunile ecosistemului transparenței, mai cu seamă un nivel redus al transparenței autorităților publice în practică și o calitate doar un pic mai bună a cadrului legislativ”, scrie în raport. 

Printre deficiențele identificate se numără lipsa unei instituții cu mandat clar de asigurare a transparenței în instituțiile publice; lipsa unor prevederi legislative detaliate privind transparența proactivă, fapt demonstrat de un număr redus al informațiilor importante pe paginile web ale instituțiilor, în special a informațiilor financiare, despre patrimoniu, salarii și achiziții; erorile în interpretarea legislației de către funcționari atunci când răspund la solicitările de informație. 

CADRUL NORMATIV „NU ESTE ASIGURAT LA UN NIVEL SATISFĂCĂTOR”

În ceea ce privește legislația care asigură dreptul de acces la informație, autorii studiului remarcă faptul că „există unele aspecte generale care nu sunt în totalitate în conformitate cu standardele internaționale”. Un exemplu ar fi categoriile autorităților pentru care se aplică cerințele de asigurare a transparenței. „La prima vedere, această listă pare să fie destul de largă. Totuși, la o privire mai îndeaproape, pot fi observate unele neajunsuri și zone gri. De exemplu, în listă nu se regăsesc companiile care nu au fost fondate de stat (dar sunt controlate de acesta) sau care nu beneficiază de finanțare din bugetul de stat”, se constată în studiu. 

Totodată, „nu există prevederi care să reglementeze unde, când, cum și cine va publica și va actualiza informațiile publice”, potrivit experților, iar lista privind tipurile de informații care urmează a fi publicate pe site-uri de către furnizorii de informații „nu include datele financiare privind bugetul, cheltuielile, contractele, salariile și patrimoniul administrat, achizițiile, sau informații și documente ce țin de procesul de recrutare și angajare”. În studiu se vorbește și despre termenele „relativ mici” de examinare a solicitărilor de informație (cel mult 20 de zile lucrătoare), „deși în unele țări europene acestea sunt cu mult mai mici, de ex. 5 zile în Estonia (cu posibilitatea extinderii până la 15 zile) sau 10 zile în Spania”. 

Cadrul normativ „nu este asigurat la un nivel satisfăcător”, concluzionează experții, iar „lipsa unui organ de supraveghere responsabil de controlul aplicării prevederilor în domeniul transparenței și de remediere a încălcărilor dreptului la informare aparent este cea mai mare problemă”.

„UN NIVEL REDUS DE TRANSPARENȚĂ PROACTIVĂ”

Analiza paginilor web a 50 de instituții publice, efectuată în iulie 2021, a arătat „un nivel redus de transparență proactivă”. Bunăoară, informațiile despre salariile conducătorilor sau membrilor organelor de conducere ale instituțiilor și ale conducătorilor subdiviziunilor structurale lipsesc, fapt care „demonstrează clar că transparența în ceea ce privește cele mai sensibile aspecte financiare reprezintă cea mai mare problemă la toate nivelele administrației de stat”. 

„Deși cadrul legislativ ar trebui să prevadă o listă exhaustivă a informațiilor care trebuie publicate în mod proactiv, lipsa acesteia sau numărul limitat de informații incluse în ea, dacă există, nu trebuie să descurajeze instituțiile publice să publice în mod voluntar cât mai multe informații posibile”, amintește Stela Pavlov de la Juriștii pentru Drepturile Omului, coautoarea cercetării. 

EXPERȚII CONSTATĂ LIPSA UNEI CULTURI DEZVOLTATE A TRANSPARENȚEI 

Pentru a evalua receptivitatea instituțiilor publice la solicitările de informație, experții au trimis solicitări standardizate la 50 de instituții publice de la care au cerut lista conducătorilor, copia planului anual de achiziții publice, informația privind subvențiile acordate persoanelor juridice  și altele. De asemenea, au fost trimise 15 solicitări către întreprinderi de stat. Punctajul total acordat instituțiilor pentru gestionarea solicitărilor de informații publice a fost același ca și în cazul transparenței proactive – 147 din 360 de puncte, sau 41%. 

Chiar dacă majoritatea instituțiilor au răspuns la solicitări în termen, unele le-au neglijat, inclusiv cinci consilii raionale, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Procuratura Generală. Majoritatea entităților au refuzat să furnizeze informații privind achizițiile. „Argumentul invocat pentru refuzul de a prezenta planurile de achiziții a fost că acestea sunt publicate pe paginile web. Chiar și așa, autoritățile trebuie să furnizeze informațiile solicitate. Transmiterea solicitantului doar a linkului la adresa online a documentului (hyperlink) nu este suficientă”, explică experții.

„Cea mai mare problemă, totuși, ține de informațiile salariale”, odată ce majoritatea autorităților publice au refuzat să le ofere, invocând protecția datelor cu caracter personal. Unele s-au referit la lipsa argumentelor pentru solicitarea acestor informații și faptul că nu a fost demonstrată necesitatea furnizării lor. „Refuzurile cu invocarea protecției datelor cu caracter personal nu au ținut cont de interesul public. Autoritățile automat au dat prioritate dreptului la viața privată a funcționarilor publici, ignorând factorii legitimi care l-ar putea limita în favoarea interesului public”, constată autorii studiului.
  
O NOUĂ LEGISLAȚIE – „UNICA” SOLUȚIE

Potrivit autorilor cercetării, aceste probleme pot fi eliminate dacă Guvernul va elabora o nouă lege privind accesul la informație, în care să prioritizeze transparența proactivă și prin care să eficientizeze sistemul de monitorizare și control a modului în care autoritățile publice asigură accesul la informație. „Noua lege privind accesul la informația publică trebuie elaborată într-un proces deschis și în cooperare strânsă cu organizațiile societății civile, iar rolul principal în acest proces trebuie să-l aibă unul din ministere, cel mai potrivit fiind Ministerul Justiției”, consideră autorii. De asemenea, ar trebui să fie examinată posibilitatea creării unei instituții responsabile de asigurarea accesului la informație, care va examina contestațiile privind refuzul de a furniza informațiile solicitate, având în același timp atribuții de control, inclusiv dreptul de a impune sancțiuni.
 


Ne puteți urmări și pe Telegram, unde publicăm cele mai importante articole, dar și pe Facebook, Instagram și Twitter.

Sursa foto: controlip.net