Eşti aici

Jurnalismul și/pe criteriile lingvistice. Reflecții pe marginea unui raport

19 Aprilie 2017
506 afişări
Victor Gotișan,
cercetător media
 
La începutul lunii martie, la Chișinău a fost organizat un Forum Internațional cu tema „Ce vrea media?”. Evenimentul a avut drept obiectiv lansarea unui studiu care viza analiza spațiului mediatic de limba rusă independent din statele Parteneriatului Estic (PE), identificarea instituțiilor media independente de expresie rusă în țările PE și stabilirea necesităților acestora.
 
Rezultatele și concluziile cercetării au atras după sine mai multe discuții în contradictoriu, mai ales, din partea jurnaliștilor de limba rusă de la Chișinău. Dar, să le luăm pe rând.
 
Scurtă radiografie sau de ce presa de limba rusă?
 
Pentru început voi da curs câtorva constatări cu care a venit acest studiu, în baza cărora au parvenit anumite acuzații și critici din partea unor reprezentanți ai sectorului media de limba rusă.
 
În primul rând, mass-media de limba rusă (ca, de altfel, și cea de limba română) în Republica Moldova este slab dezvoltată. Nu e un lucru suprinzător. Era și este cunoscut de către toți. Fapt confirmat și de clasamentul celor mai populare instituții media, care nu sunt altele decât posturile de televiziuni, radio sau ziare rusești retransmise sau re-publicate în Republica Moldova și care sunt „obligate” de către CCA să „parfumeze” producția rusă cu un volum de produs autohton de până la 20% (emisiuni, buletine de știri, articole, reportaje etc.). Dacă vorbim de audiovizual, atunci acestea sunt: Prime TV – Первый канал, NTV Moldova, Radio Hit FM, Radio Evropa Plus; iar dacă vorbim de presa scrisă, atunci e Komsomolskaia Pravda (v Moldove), Argumenty i Fakty și TRUD7 (ziare din Federația Rusă cu suplimente de câteva pagini ce conțin informație despre Republica Moldova).
 
În al doilea rând, conținutul (independent) de limba rusă produs de instituțiile media din Republica Moldova este foarte... subțire. Important însă de menționat faptul că acesta (mă refer anume la conținutul media al instituțiilor media de limba rusă independente) este – potrivit mai multor experți – tehnic mai calitativ și mai căutat decât cel de limba română. Totodată, acesta se bucură de o audiență mai mare. Explicația e simplă și se datorează în mare parte faptului că populația vorbitoare de limba rusă este în căutarea alternativelor propagandistice ale instituțiilor media de la Kremlin.
 
În al treilea rând, la moment instituțiile autohtone independente care produc un conținut media calitativ în limba rusă sunt foarte puține. Iar cele existente, pur și simplu, nu reușesc să acopere acest vacuum informațional. Mai mult decât atât, de obicei, conținutul de limba rusă accesibil nu este altceva decât o traducere a conținutului produs inițial în română.
 
Și, în al patrulea rând, este vorba despre factorul lingvistic. Problema majoră a jurnaliștilor de limba rusă din Republica Moldova (chiar dacă aceștia nu o recunosc) este că aceștia sunt supuși unei influențe masive din partea presei din Federaţia Rusă. Această influență este nocivă din perspectiva integrării lor în societate, dar și din perspectivă profesională, din simplul considerent că există riscul (mare, de altfel) ca această influență să se transforme într-un instrument de propagandă. Altceva, menționat de experții care au participat la acest studiu, este și faptul că jurnaliștii de limba rusă sunt oarecum supuși unui stres suplimentar provocat de frustrarea de pe urma necunoașterii limbii române.
 
Provocări și „succese”...
 
Principala provocare în elaborarea studiului a fost să conving jurnaliștii de limba rusă să vorbească. Aveam nevoie de câteva voci, bune. Rezultatul a fost că mulți din ei, fie nu au dat curs inițiativei mele de a discuta, fie m-au purtat cu zăhărelul - „azi nu pot, poate mâine”, „lăsăm pe weekend”, „săptămâna viitoare îți trimit răspunsurile”, și alte astfel de „argumente”. Din cei opt jurnaliști de limba rusă cărora le făcusem invitația de a participa în calitate de intervievați pentru cercetare, doar patru s-au lăsat convinși într-un final. Nu dau nume.
 
Apropo, acesta poate fi și răspunsul perfect pentru cei care nu au fost de acord cu una din concluziile raportului care menționează că jurnaliștii și instituțiile media de limba rusă se „autoizolează și autoexclud” – conștient și benevol – din sectorul media al Republicii Moldova.
 
Jurnaliștii de limba rusă sunt atașați cultural, politic și lingvistic (bineînțeles) de sectorul media din Federația Rusă. Exact ca și în cazul consumatorilor de media de limba rusă. Motivul e foarte clar și bine înțeles: atâta timp cât nu avem instituții media locale puternice și, cel mai important, calitative de limba rusă, consumatorul media va continua să se informeze prin intermediul trompetelor re-transmise din Federația Rusă, iar jurnaliștii de limba rusă din Republica Moldova vor vedea în Первый канал, NTV, sau RTR etaloane profesionale ale meseriei. Fiecare dintre noi are nevoie de niște exemple, idealuri de care să se conducă. Iar jurnaliștii nu sunt o excepție. Cei de limba rusă sunt oarecum forțați (până la apariția unor alternative) să se conducă de exemplul unui jurnalism propagandistic practicat de niște instituții media ca Первый канал, NTV, Ren TV, sau RTR.
 
Factorul lingvistic în cazul vorbitorilor de limba rusă este unul foarte important. De obicei, limba rusă este percepută ca cel mai important element de apartenență culturală sau națională. Pentru mai multă claritate voi risca un exemplu. Să ne imaginăm răspunsul unor microbiști (cetățeni ai Republicii Moldova), a căror limbă nativă e cea rusă, la întrebarea „Pe cine susțineți?” în ajunul unui meci de fotbal dintre Republica Moldova și Federația Rusă.
 
Deci, principala problemă pentru jurnalismul și jurnaliștii de limba rusă din Republica Moldova este că nu există (atât de multe) instituții media autohtone de limba rusă independente care să facă un jurnalism de calitate și să servească drept exemple de jurnalism independent și calitativ. Și, în general, sectorul mass-media în Republica Moldova este unul care practică un „jurnalism parazitar”. Cel de limba rusă nu este o excepție, vezi cifrele din „în primul rând” din secțiunea de mai sus. Instituțiile media autohtone independente de limba rusă pot fi numărate la degetele unei singure mâini: Newsmaker.md, Gagauzmedia.info, SP, versiunea în rusă a Ziarului de Gardă și... cam atât.
 
Care este cauza? Sectorul media este o afacere care necesită investiții și bani. Pe lângă aceasta, Republica Moldova nu se poate lăuda cu reguli clare și egale de joc pentru toți actorii implicați în acest sector. Avem trustul (sau, mai recent, trusturile – două) și avem restul instituțiilor media, cele care încearcă să supraviețuiască. Și, avem monopolizarea pieței de publicitate – principala sursă de venit pentru o instituție media independentă – care este cea mai mare frână în dezvoltarea unei mass-media sănătoase și democratice.
 
Anume politizarea și monopolizarea excesivă a sectorului media de către anumite grupuri de interese a făcut ca jurnalismul în Republica Moldova să se practice pe „baricade” și să fie vorbit „pe voci” (nu VOCE a poporului, așa cum ar trebuie să fie). Unii îl vorbesc pe criterii de limbă nativă, alții pe criterii ideologice sau pe criterii politice. Și doar puțini îl vorbesc în baza criteriilor deontologice universale: corectitudine, echidistanță, transparență, imparțialitate etc. Vorba anticilor, „divide et impera”.
 
Avem sau nu propagandă rusească în Republica Moldova?
 
Revenind la studiul care a stat la baza acestui articol de opinie. În contextul în care, în special, în ultimii ani impactul propagandei ruse asupra spațiului ex-sovietic este atât de mare și de nociv, țările ex-sovietice își pun problema creării unor mecanisme care ar proteja spațiul lor mediatic de falsurile propagandistice venite din afară. Societatea civilă, la fel, a încercat, prin acest studiu, să facă o radiografiere a presei de limba rusă din Republica Moldova și să elaboreze niște recomandări pentru crearea unor platforme media generatoare de conținut de limba rusă, care ar servi drept contra-pondere pentru conținutul propagandistic produs și difuzat de presa de la Kremlin.
 
Cineva de la NTV Moldova însă încerca, atât în cadrul evenimentului de lansare a studiului, cât și post-factum, să ne convingă că în Republica Moldova nu există propagandă rusească prin intermediul media, ci e vorba doar de unghiul de abordare a unui subiect de interes public. Potrivit aceluiași personaj, și instituțiile de limba română din Republica Moldova fac propagandă și manipulează consumatorii media. Aici, chiar nu am cum să nu fiu de acord. Trebuie să admit că propaganda și manipularea nu sunt niște tehnici „patentate” doar de către mass-media de la Kremlin. Avem destule instituții media autohtone din trust(uri) care se pricep la fel de bine la astfel de tehnici. Totuși, să susții că un Первый канал sau un NTV fac un jurnalism care se conduce de normele deontologice, mi se pare cam exagerat.
 
Cineva spunea odată că cel mai mare succes al diavolului este ca acesta să-i facă pe oameni să creadă că el nu există. Probabil, acesta e și scopul ascuns al mass-mediei rusești (dar nu numai), să ne facă să credem că propaganda nu este altceva decât un cuvânt și un proces care nu există. Cel puțin pe moment, acest mod de a gândi se pare că are câștig de cauză.
 
Concluzii...
 
Mass-media de limba rusă independentă este foarte puțină în Republica Moldova. Cele mai populare instituții media de limba rusă sunt cele retransmise din Federația Rusă pe teritoriul Republicii Moldova, care au în grila de emisie și un anumit conținut autohton.
 
Întrebarea esențială în acest sens este ce ne facem cu cele 25% din populația Republicii Moldova, pentru care rusa este limbă maternă și care nu au acces la un conținut obiectiv și calitativ? Principala necesitate ar fi renunțarea la formele de parazitare jurnalistică și lansarea mai multor publicații independente autohtone. Bineînțeles, la început va fi foarte greu să concureze cu „Пусть говорят” sau „Поле Чудес”, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să se renunțe din start. Totuși, exemplele din ultimul timp ne demonstrează că e posibil: Newsmaker.md, Gagauzmedia.md, SP, rețeaua TV Canal Regional și alte câteva. Până atunci ar fi bine dacă s-ar face nițică ordine în sector. Iată câteva idei de început: depolitizarea sectorului, transparența finanțării mass-media, demonopolizarea pieței de publicitate, modernizarea legislației etc..
 
__________________
Acest material este publicat în cadrul proiectului  “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.

Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.