Eşti aici

Natalia Belogrudova, expertă media din Sankt-Petersburg, Rusia: „Problemele cu care se confruntă portalurile din Moldova sunt comune pentru întreg spațiul ex-sovietic”

02 Noiembrie 2017
1812 afişări
Natalia Belogrudova a activat la mai multe publicații din Sankt-Petersburg, între care și ziarul Деловой Петербург. De mai mulți ani oferă consultanță jurnaliștilor din spațiul ex-sovietic privind managementul redacțional, îmbunătățirea conținutului online și alte aspecte. Recent, la invitația Reprezentanței Internews Moldova, experta a evaluat câteva portaluri din Moldova. Am profitat de ocazie pentru a discuta cu ea despre principalele probleme cu care se confruntă presa online – la noi și în spațiul ex-sovietic.

Media-azi.md: Doamnă  Natalia Belogrudova, ce aspecte ați examinat în cadrul evaluării portalurilor pe care le-ați vizitat?
 
Natalia Belogrudova:
Internews Moldova mi-a propus să evaluez calitatea conținutului unor portaluri din R. Moldova în baza metodologiei elaborate de mine și, întrucât sunt jurnalist de limba rusa, scriu în această limbă, m-am oprit la site-rile de limba rusa. În atenția mea s-au aflat mai multe aspecte ale activității acestor site-uri - în ce măsură cititorii sunt interesați să le acceseze, cât de comod este să navighezi pe ele, dacă portalurile în cauză au contacte active pe rețelele de socializare etc.
 
La fel, m-a interesat și modul în care își organizează munca managerii instituțiilor media. În acest sens, am realizat mici interviuri cu redactorii, cu jurnaliștii, am asistat la ședințele de planificare redacționale, pentru a vedea din interior cum sunt repartizate sarcinile. În cele din urmă, calitatea conținutului depinde în mare măsură anume de aceste proceduri redacționale.
 
Ulterior, în baza acestor observări, precum și a materialelor pe care le voi citi pe site-urile lor, le voi oferi anumite recomandări în legătură cu ce ar trebui să facă pentru a le îmbunătăți, pentru a-și extinde audiența și, astfel, a interesa mai mulți agenți economici să-și plaseze aici publicitatea. Sarcina propriu-zisă a oricărei instituții media online se rezumă la următoarele: să facă jurnalism de calitate; să devină lider pe piață și să fie independentă din punct de vedere financiar.
 
M. A.: Ați putea cumva să deschideți parantezele și să vă referiți la problemele cu care se confruntă portalurile pe care le-ați evaluat?
 
N. B.:
A fost prima mea vizită în Moldova și de aceea poate unele lucruri m-au surprins. Nu am reușit să înțeleg, de exemplu, de ce  unele portaluri folosesc ca instrument de promovare Facebook-ul, dar practic nu lucrează pe alte rețele de socializare, cum ar fi V kontakte sau Odnoklasniki. În Rusia, toate instituțiile media, inclusiv cele mai serioase, se află pe rețele de genul V kontakte. Cred că unele medii ar trebui să renunțe la stereotipul că acolo stau doar adolescenții și să valorifice mult mai mult potențialul acestor rețele sociale. Ar trebui să postăm materialele în cât mai diverse locuri, să deschidem pagini pe orice rețele unde stau cititorii noștri.
 
În linii generale însă, problemele cu care se confruntă portalurile din Moldova sunt comune pentru întreg spațiul ex-sovietic. Întâi de toate, se vede cu ochiul liber faptul că instituțiile online nu-și cunosc auditoriul. Le lipsesc cunoștințele de analiză web, de care se conduc mediile occidentale și americane, care își studiază permanent auditoriul. Nu întâmplător cea mai frecventă întrebare ce mi se adresează este: „De ce nu suntem citiți?” 
 
M. A.: Cum răspundem la astfel de întrebări?
 
N. B.:
Trebuie să știi pentru cine scrii. Analiza web ar trebui să fie principalul criteriu după care se orientează o instituție media care își desfășoară activitatea online. Și când spun asta, nu am în vedere doar numărul de vizualizări, numărul de like-uri și de distribuiri. Analiza web înseamnă examinarea în detalii a întregii activități a cititorului pe site. Cine a accesat site-ul, câtă atenție a acordat fiecărui material, pe fiecare pagină. De cele mai multe ori, acești indicatori nu sunt studiați foarte bine, uneori chiar sunt neglijați, iar în consecință, o parte din materiale aproape că nu sunt citite.
 
Oricărui jurnalist îi poate fi de mare folos Google analitics. Pentru aceasta nu e nevoie de cunoștințe speciale, este suficient să te inițiezi cum să folosești acest instrument, accesând pe YouTube niște înregistrări video. Sunt binevenite și training-urile, desigur, dar te poți descurca și singur. Există cursuri gratuite în internet pentru instruirea digitală.
 
M. A.: Ca expert, vă preocupă și managementul redacțional. Cu ce începe un management eficient?
 
N. B.:
Primul pas în asigurarea unui management de calitate este planificarea strategică, ceea ce te ajută să ajungi exact unde ai nevoie. Al doilea, care rezultă din primul – e nevoie de cunoștințe de management.
Nu are rost ca acest plan strategic să fie pe o durată mai mare de 2,5 ani, pentru că acum totul se schimbă foarte repede. După ce ai elaborat un business plan, în baza lui poți începe să construiești: să cauți oamenii de care ai nevoie, în funcție de calitățile și cunoștințele pe care le posedă, să stabilești ce venit vrei să obții etc. Așa devii un întreprinzător al businessului editorial. Ei bine, anume asta îi lipsește mass-media din arealul ex-sovietic, unde oamenii s-au obișnuit să facă totul intuitiv. De aici foarte mulți pași fără sens, care nu duc nicăieri și nu dau rezultatele scontate. Ar trebui să înțelegem că management de calitate înseamnă nu doar o bună intuiție, ci și planificare strategică.
 
M. A.: Ce așteaptă cititorul modern de la un portal? Cum ar trebui să scrie jurnaliștii, pentru a câștiga încrederea cititorilor?
 
N. B.:
Cititorii așteaptă istorii despre ceea ce-i afectează în viața de toate zilele, eventual, sugestii sau chiar soluții despre cum ar putea depăși anumite situații. Așa cum o  demonstrează experiența jurnaliștilor din Rusia, Belarus sau Ucraina, din alte regiuni post-sovietice, portalurile care se specializează în tematica socială au o mai mare susținere din partea cititorilor. Jurnaliștii ar trebui să țină cont de acest fapt și, înainte de a scrie ceva, să-și pună  întrebarea: Va fi util materialul meu pentru cititori?
 
Ca modalitate de scriere, as recomanda stilul narativ, dar povestea trebuie să fie și interesantă, nu doar corect redată. Textul trebuie să conțină un puternic element dramatic. Un material bine scris este asemeni unui documentar bun, pe care îl vizionezi cu respirația întretăiată. Nu e suficient, ca jurnalist, să colectezi fapte, să le verifici, să operezi cu mai multe surse independente; e necesar să fii și un bun povestitor. Aș zice că anume această aptitudine nu o au mulți jurnaliști din spațiul post-sovietic. Atunci când își aleg subiectele, aceștia de cele mai multe ori pornesc de la ceea ce le-ar plăcea lor să scrie, nu de la ceea ce așteaptă cititorul să citească. E o mare iluzie!
 
M. A.: Cât de pregătiți sunt jurnaliștii să abordeze subiecte de interes public?
 
N. B.:
Dacă vorbim despre colegii jurnaliști din spațiul ex-sovietic, nu prea sunt pregătiți. Un jurnalist bun este cel care scrie materiale profunde, bine argumentate, dar pentru aceasta e nevoie de cultură generală, de cunoașterea nu doar la suprafață a domeniului, ci la nivelul persoanei care îi furnizează informația. Sursele își dau seama imediat ce nivel de pregătire are jurnalistul și, dacă acesta nu se descurcă prea bine în domeniul despre care scrie, îi pot ascunde adevărul, îi pot oferi o informație selectivă. Nu mă refer acum la necesitatea unei specializări pe domenii. Dar dacă scrie despre un oraș, de exemplu, jurnalistul trebuie să cunoască totul despre el, să fie la curent cu situația din ecologie, economie, transport,  construcții, sănătate, cultură etc. Doar atunci va putea identifica problemele reale, care îi afectează pe cetățeni. Doar așa va putea adresa întrebări corecte și va obține răspunsuri concrete. Din păcate, jurnaliștii merg în teren absolut nepregătiți, iar în materialele lor nu fac decât să reproducă ceea ce le spun sursele. În acest fel, adesea ei înșiși sunt ușor de manipulat. În special, jurnaliștii tineri.
 
M. A.: Cine ar fi vinovat de situație - facultatea?
 
N. B.:
Nu e de vină nimeni. În opinia mea, problema constă în plecarea masivă din sistem a cadrelor deja formate. Astăzi, practic toți jurnaliștii care activează în spațiul post-sovietic sunt foarte tineri. De obicei, persoanele care trec de 30 de ani pleacă din presă din cauza salariilor mizerabile. Dacă ai familie și nu mai poți conta pe ajutorul părinților, cu salariul de reporter nu o să poți supraviețui. De aceea, veți întâlni în jurnalismul din diferite regiuni post-sovietice tineri născuți în anii 1990 - 91. Evident, ei nu au de unde să posede cunoștințe profunde despre economie, cultură, învățământ și alte domenii. E bine când redactorii-șefi au față de ei o atitudine corespunzătoare, ajutându-i să se instruiască. De fapt, un management bine pus la punct are în vedere și această componentă, profesionalizarea cadrelor tinere. De exemplu, noi, la ziarul Delovoi Peterburg avem programe de pregătire a jurnaliștilor pe anumite domenii. Dacă cineva scrie despre imobile sau construcții, el frecventează un curs de pregătire, află care sunt punctele tari și vulnerabile în domeniul respectiv. Redacția le oferă astfel de cursuri gratuit, pentru ca ei să devină competenți și să scrie în cunoștință de cauză, nu ca niște diletanți.
 
M. A.: Metodologia elaborată de Dvs. conține și recomandări privind sistemul de motivare a jurnaliștilor. Cum ar putea fi motivate să rămână în jurnalism persoanele care au mai multă experiență profesională?
 
N. B.:
Ar fi multe de spus la acest capitol. Întâi de toate, specialiștii buni trebuie interesați material. Iar aceasta  înseamnă că redacțiile trebuie să învețe să facă bani, să aibă departamente de publicitate puternice și, în niciun caz, să nu neglijeze aspectele comerciale, cum se întâmplă de cele mai multe ori. Dimpotrivă, ar trebui să depună eforturi mari pentru a le dezvolta. Pe scurt, acest aspect al managementului redacțional merită mult mai multă atenție decât i se acordă în prezent.